Probleme de bază

Ca și parcurgerea în lățime (BFS), parcurgerea în adâncime (DFS) permite determinarea componentei conexe a nodului de pornire. DFS nu permite și determinarea drumului minim de la nodul de pornire la celelalte din cauza modului recursiv de acționare (din nodul curent nu se merge imediat în toți vecinii săi ci doar în primul, reluând apoi recursiv). Din punct de vedere al efortului de implementare DFS este de preferat.

A doua proprietate foarte valoroasă în cazul parcurgerii DFS este ușurința cu care se rezolvă problemele de programare dinamică pe structuri aciclice.

De asemenea, probleme care se bazează pe o organizare topologică a nodurilor și plasarea lor în stive, își găsesc în DFS soluții nu foarte greu de implementat (componente biconexe, componente tare conexe, ciclu euler etc).